Flocularea este ansamblul de fenomene fizico-chimice care duc la agregarea particulelor pentru a forma floconi. Acest fenomen este reversibil, adică aceşti floconi se pot sparge prin, de exemplu, agitarea puternică a lichidului pentru a se ajunge la soluţia coloidală iniţială.
Coagularea şi flocularea sunt adesea inseparabile. De fapt, coagularea, prin micşorarea forţelor de respingere dintre particule, favorizează ciocnirea acestora şi formarea de agregate; flocularea, prin faptul că permite mărirea agregatelor, accelerează separarea fazelor.
Un polimer este o substanță compusă din molecule cu masă moleculară mare, formate dintr-un număr mare de molecule mici identice, numite monomeri, legate prin legături covalente.
Flocularea reprezinta etapa in care particulele coloidale destabilizate (sau particulele formate in timpul etapei de coagulare) se unesc in aglomerari. Etapa de floculare poate fi aplicata in procedeele de tratare a apelor / apelor reziduale numai in situatiile in care particulele sunt deja destabilizate. Ca urmare, este o etapa care urmeaza logic celei de coagulare.
Originea particulelor destabilizate este variata si depinde in principal de originea apei care trebuie tratate. Acestea pot proveni din etapa initiala de coagulare. Sarcina electrica (+ sau -) adusa de floculant este selectata in functie de natura particulelor destabilizate din apa. In general, selectarea fiind in general de :
- floculant anionic (-) pentru particulele minerale
- floculant cationic (+)pentru particulele organice
